(Magenta, Milano, 4 octombrie 1922 • 28 aprilie 1962)
Memorie liturgică 28 aprilie
Gianna a avut parte de o adolescenţă liniştită într-o familie numeroasă: este penultima din opt copii.
După terminarea liceului se înscrie la facultatea de medicină, aderând la FUCI (Federazione Universitaria Cattolica Italiana) şi continuându-şi munca de responsabil al Acţiunii Catolice în parohie.
Devine medic chirurg în 1949. Se specializează în pediatrie în 1952.
Îşi trăieşte profesia cu o profunzime şi un spirit supranatural. Îi plăcea să spună: “Cine atinge corpul unui pacient, atinge trupul lui Cristos”; şi «Noi avem ocazii pe care preotul nu le are. Misiunea noastră nu se încheie atunci când nu mai e nevoie de medicamente. Mai este şi sufletul care trebuie purtat la Dumnezeu iar cuvântul vostru ar avea autoritate. Marele mister al omului: e Isus. Cine vizitează bolnavul, ma ajută pe “mine”. Aşa cum preotul poate să-l atingă pe Isus, tot aşa noi medicii îl atingem pe Isus prin corpul pacienţilor noştri: săraci, tineri, bătrâni, copii».
Pentru o scurtă perioadă cochetează cu ideea de a deveni medic misionar laic, intuind deja că dimensiunea fundamentală a vieţii este dăruirea de sine. Vorbeşte despre aceasta cu fratele ei, părintele Alberto, misionar în Brazilia, scriindu-i scrisori lungi între 1949 şi 1953. Dar Dumnezeu îi pregătise o altă cale şi a făcut să-l întâlnească la data de 8 decembrie 1954 pe inginierul Pietro Molla. Se căsătoresc pe 24 septembrie 1955 şi trăiesc la Ponte Nuovo di Magenta.
Gianna iubeşte sportul (schi-ul) şi muzica; pictează, merge cu soţul la piese de teatru şi la concerte. Ca educator în cadrul Acţiunii Catolice dedică asociaţiei o mare parte din timpul său liber, pregătind întâlniri, sărbători şi exerciţii spirituale pentru formarea spirituală a membrilor. Din toată această muncă rămân notiţe care demonstrează grija cu care îşi pregătea activităţile şi mai ales profunzimea vieţii interioare. Este prezentă şi în momentele importante ale vieţii parohiale în care se implică cu acelaşi entuziasm cu care îşi trăieşte viaţa profesională şi familială.
După moartea sa, în notiţele pregătite pentru întâlnirile AC, soţul ei va descoperi “o conexiune indisolubilă între iubire şi sacrificiu”.
Între timp se nasc trei copii. La a patra sarcină, în septembrie 1961, i se descoperă un fibrom uterin: fie întrerupe sarcina, fie îşi riscă viaţa. Gianna decide să nască copilul: va fi o fetiţă şi se va numi Gianna Emanuela. Ea va apuca doar să o vadă şi apoi va muri.
Gianna este inclusă în Martirologiul roman pentru că, printr-un act de iubire, a ales moartea pentru a da naştere unei alte vieţi.
A fost canonizată de către Papa Ioan Paul al II-lea la data de 16 mai 2004.
«Gianna Beretta Molla a trăit iubirea divină într-un mod simplu, dar a fost un mesager semnificativ al acesteia. Cu câteva zile înainte de căsătorie scria într-o scrisoare adresată viitorului soţ: “Iubirea este sentimentul cel mai frumos pe care Dumnezeu l-a pus în sufletul oamenilor”.
Urmând exemplul lui Cristos, care “iubindu-i pe ai săi… i-a iubit până la sfârşit” (Ioan, 13,1), această sfântă mamă de familie s-a menţinut în mod eroic fidelă misiunii asumate în ziua căsătoriei. Sacrificiul extrem care i-a curmat viaţa mărturiseşte că doar cine are curajul de a se dărui total lui Dumnezeu şi fraţilor săi se va realiza pe sine. Fie ca epoca noastră să poată redescoperi, prin exemplul Giannei Beretta Molla, frumuseţea pură, castă şi fecundă a iubirii conjugale, trăită ca răspuns la chemarea divină!» (din predica de canonizare).