Măreția încrederii

Suntem la începutul drumului care ne conduce spre marea solemnitate a Nașterii Mântuitorului în care vom celebra misterului Fiului lui Dumnezeu care se face om pentru mântuirea noastră. Biserica greco-catolică parcurge deja drumul Postului Crăciunului, iar în ritul latin această duminică îl celebrează pe Cristos, Regele universului, urmând ca apoi să înceapă timpul sfânt al Adventului. Așadar, înaintăm pe această cale de reînnoire sufletească în dorința ca sărbătoarea Întrupării Mântuitorului să ne găsească cu suflete mai primitoarea pentru Fiului lui Dumnezeu care dorește să se simtă acasă în inima noastră, să renască în viața noastră și să ne deschidă tot mai mult spre încredere.

De fapt, despre încredere este vorba în acest an asociativ în care, tocmai pentru că parcurgem aceste timpuri tulburi, suntem chemați să înaintăm cu o convingere de neclintit: „Toate le pot în cel care mă întăreşte” (Scrisoarea sf. apostol Paul către Filipeni 4,13). Lumea în care trăim este tot mai apăsată de amenințări, de nesiguranțe și de teamă. Plini de noi înșine, cu privirea mereu spre interesele noastre, distrați de banalități și aparențe ne-am regăsit într-un vârtej care a scurtcircuitat siguranțele noastre. O situație care a făcut ca mulți să scoată mai evident la lumină splendoarea bunătății, iar, alții, din păcate, să întunece în jurul lor și ultimele licăriri. Așteptăm o salvare, o eliberare, o victorie care să ne facă din nou stăpâni pe viața noastră.

La fel era și înaintea nașterii lui Isus. Speranțe deșarte se mistuiau pe altarul încrederii într-o putere omenească, în timp ce vieți delicate și ascunse, încercate și purificate, precum cele ale lui Simeon, Elisabeta, Maria, Iosif, proclamau cu gesturile lor pline de credință: „Toate le pot în cel care mă întăreşte”. Aceste vieți pregăteau calea pentru un Dumnezeu care se face om pentru a manifesta o măreție  de nedescris: încrederea în propria creatură.

Iată ce înseamnă drumul spre solemnitatea Nașterii Mântuitorului: contemplarea măreției încrederii lui Dumnezeu în om, pe care nu îl va abandona niciodată! Suntem invitați să preamărim această măreție a lui Dumnezeu proclamând cu psalmistul: „Eu am încredere în milostivirea ta! Inima mea tresaltă de bucurie pentru mântuirea ta! Voi cânta Domnului, pentru că m-a copleşit cu daruri” (Cartea Psalmilor 13,6).

Pr. Felix Roca, Asistent spiritual general

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

20 − 3 =

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.