O delegație a Acțiunii Catolice din România la Congresul Euharistic Internațional de la Budapesta

Al 52-lea Congres Euharistic Internațional s-a desfășurat la Budapesta în perioada 5-12 septembrie 2021. Acțiunea Catolică din România, reprezentată de membrii Consiliului Director alături de câțiva colaboratori, a participat la lucrările Congresului – vineri, 10 septembrie 2021, zi denumită și Ziua credinței. 

Programul s-a deschis cu rugăciunea Laudelor, urmată de cateheza susținută de Cardinalul Dominik Duka, arhiepiscop al Arhidiecezei de Praga, care a subliniat că Euharistia  este izvor de viață creștină, Euharistia este salvarea lumii, Isus Cristos este salvatorul Universului. Cuvântul creștin derivă de la cruce care este întâlnirea liniei verticale cu cea orizontală, o intersecție care ne face să ne întrebăm încotro ne îndreptăm, în centrul ei fiind Isus, mărturisitorul iubirii care ne-a convins că Dumnezeu este iubire. Dumnezeu ne dă ocazia de a fi sub cruce asemeni Mariei și lui Ioan, mai întâi mărturisitori și apoi sfinți. Euharistia este o realitate, o prezență, actualizarea Celui care s-a făcut Om pentru noi, și-a deschis brațele din iubire față de noi, unind cerul și pământul. În Euharistie, Domnul vrea să ajungă la noi printr-o bucățică de pâine, nu din afară, ci dinăuntru, în intimitatea noastră.

După un frumos moment cultural artistic susținut de Ferenc Cako, artist în realizarea de animații în nisip, a urmat mărturia edificatoare a președintelui Republicii Ungaria, domnul Janos Ader. Relatând despre prima vizită pe care a realizat-o la Vatican, în anul 2013, în audiență la Papa Francisc, a subliniat ideea că în viață nimic nu este întâmplător,  Dumnezeu este prezent în toate evenimentele vieții noastre. A subliniat apoi descrierea existenței lui Dumnezeu  în poezia maghiară dar și în artă, citând versurile lui Attila Jozsef „Dumnezeu stătea-n spatele meu, iar eu am înconjurat lumea ca să-L găsesc” și prezentând un comentariu al picturii „Cristos al Sfântului Ioan al Crucii”, realizată de Salvator Dali, de unde a subliniat ideea libertății omului de a alege; Dumnezeu este prezent în creația Sa minunată, iar dacă omul, în faptele lui, încearcă să-L caute pe Dumnezeu, atunci cu siguranță Îl va găsi. 

Programul a continuat cu Sfânta Liturghie, al cărei celebrant principal a fost Cardinalul de Luxemburg, Jean Claude Hollerich alături de toți cardinalii, episcopii și preoții prezenți la Congres. Cuvântul de învățătură a fost despre Sfânta Euharistie, hrana credinței, hrana personală, comunitară și eclezială. Credința e o comoară ce trebuie cultivată, este element dinamic al vieții noastre, ne conduce la angajare, la asumarea misiunii evanghelizatoare. 

După masa de prânz, participanții congresului au avut posibilitatea de a participa la unul din cele patru ateliere propuse, printre care și cel organizat de Forumul Internațional al Acțiunii Catolice, Fundația „Acțiunea Catolică Școală de Sfințenie Pius al XI-a”, Acțiunea Catolică din Ungaria (Mișcarea 72 Discipoli) și Acțiunea Catolică din România.
Cu tema “Sfinți ai poporului lui Dumnezeu în lume. Vocația laicală la sfințenie” atelierul l-a avut ca invitat principal pe Cardinalul Baltazar Porras, Arhiepiscop de Merida și Administrator Apostolic de Caracas și Președinte al Fundației “Acțiunea Catolică Școală de Sfințenie Pius al XI-a”.  În intervenția sa, E.S. Cardinalul Baltazar Porras a subliniat faptul că fiecare creștin este chemat la sfințenie, fiecare este chemat să trăiască la înălțimea femeilor și bărbaților care au dat mărturie de sfințenie. A fi mărturisitor, discipol, misionar cere o atenție deosebită, timp și efort în practicarea rugăciunii, pentru că în societatea în care nu se mai practică rugăciunea este introdus germenele dezumanizării, numai rugăciunea ne dă forța necesară trecerii peste obstacolele vieții.

A urmat webinarul online propus de Forumul Internațional al Acțiunii Catolice cu tema „Euharistia la inima propunerilor formative ale Acțiunii Catolice adresate laicilor, discipoli misionari” – coordonat de Codruța Fernea (președinte AC România), un moment de comuniune online cu membri ai Acțiunii Catolice din întreaga lume care nu au putut fi prezenți fizic la Congresul Euharistic.  Temele abordate în cadrul evenimentului online: “Euharistia și rugăciunea” (AC România), “Euharistia și săracii” (AC Argentina) și “Euharistia și grija față de creație” (AC Filipine) au oferit, din perspective diferite, un punct de plecare comun pentru o reflecție aprofundată atât la nivel personal dar și la nivel de asociativ. 

“Rugăciunea care izvorăște din Euharistie dă naștere la fervoarea mărturiei și a misiunii în comunitatea creștină. (…) În viața eclezială găsim patru caracteristici esențiale: ascultarea învățăturii apostolilor, păstrarea comuniunii reciproce, frângerea pâinii și rugăciunea, acestea ne amintesc că Biserica are sens dacă rămâne strâns unită cu Cristos”, a precizat pr. Felix Roca, asistent spiritual general al ACRO în cadrul prezentării temei “Euharistia și rugăciunea”.

Euharistia este însuși Isus Cristos care trăiește și ne însoțește, iar rugăciunea este dialogul cu Tatăl prin Cristos în Spiritul Sfânt. Pr. Cristian Langa, asistent spiritual național al sectorului adulți ACRO, a prezentat portretul și câteva mărturii ale Fericitului Vladimir Ghika despre sacramente și în special Euharistie, subliniind faptul că Fericitul Mons. Vladimir Ghika a fost  

membru în Comitetul Director al Congreselor Euharistice Internaționale participând la câteva dintre acestea precum: Sidney (1928), Cartagina (1930), Dublin (1932), Buenos Aires (1934), Manila (1936), și Budapesta (1938): “Vladimir Ghika îi îndeamnă pe necreștini să primească sacramentul Botezului, indiferent de diversele îndoieli pe care le-ar putea avea; el îi convinge pe păcătoși să se spovedească, deoarece este convins că sacramentul Penitenței este mult mai eficient decât orice altă discuție pentru transformarea unui om. El insistă ca cei mici să primească Euharistia din momentul în care înțeleg că în ostie este Isus, fără nicio altă condiție prealabilă. El îi sfătuiește pe cei pe care îi îndrumă spiritual să se împărtășească în fiecare zi, pentru că nimic nu poate lumina și transforma mai mult decât harul Euharistiei. (…) Iată câteva din gândurile exprimate de Fericitul Mons. Vladimir Ghika cu privire la Euharistie: <<Acțiunea sacramentelor în suflet este mult mai importantă decât toate eforturile pe care le-am putea face de unii singuri, pentru că cel care acționează în sacramente este Cristos, Mântuitorul și Sfințitorul.  >>, <<[…] am ținut în mâinile mele Trupul și Sângele Mântuitorului meu, am unit darul tuturor sufletelor voastre și aspirațiile mulțimii pe care o alcătuiti, cu meritul Jertfei Sale, în realitatea venirii Sale printre noi […].>>, <<Iată cum sosește darul cel mai complet dat oamenilor de la crearea lumii; Ce ni s-a dăruit? Dumnezeu Însuși, Dumnezeu dăruit de Dumnezeu făcut om în pâine și vin pentru noi>>

În fine, un gând preluat din discursul de deschidere al Congresului euharistic de la Sydney din 1928 (!), despre legătura dintre Sfânta Fecioară Maria și Euharistia, unde Monseniorul Ghika spunea că ”ambele, împreună, reprezintă un dublu testament al lui Isus Cristos, prin ambele daruri ne-a fost lăsată moștenirea  Lui, iar noi suntem beneficiarii săi, bucurându-ne de un trup care trăiește după moarte, unul pe pământ, celălalt în cer[…]. Căci pe de o parte există garanția prezenței Sale depline în mijlocul nostru, până la sfârșitul veacurilor, iar pe de altă parte – prin Maria – avem garanția prezenței noastre integrale, împreună cu El, pentru veșnicie”. 

A urmat apoi mărturia lui Kalman Daboczi, președintele Mișcării „72 de discipoli” a Acțiunii catolice din Ungaria care a vorbit despre mărturia pe care fiecare dintre noi o poate da, în diferite ambiente ale vieții cotidiene, atunci când viața noastră de rugăciune este profund marcată de întâlnirea zilnică cu Isus în Euharistie.

Ziua de sâmbătă a fost dedicată familiei. În spațiu public,  pe insula Margareta, asociațiile de laici și congregațiile religioase au organizat diferite ateliere dedicate familiei și au dat mărturie despre munca pe care o fac în Biserica Catolică din Ungaria. Copiii alături de părinți au avut posibilitatea de a desfășura activități sportive, intelectuale sau artistico-plastice, iar tinerii și adulții au avut posibilitatea de a discuta cu profesioniști din diferite domenii pe teme ce țin de învățătura socială a bisericii și modul în care aceasta este transpusă în mod practic în viața de zi cu zi.

Ziua s-a încheiat cu  sfânta Liturghie în Piața Kossuth, prezidată de cardinalul Peter Erdö, primatul Ungariei, și la care a asistat și Patriarhul Ecumenic al Constantinopolui, PF Bartolomeu (cel care în anul 2000 îl canonizase pe sf. Ștefan al Ungariei). A urmat  procesiunea cu Preasfântul Sacrament pe străzile Budapestei, un timp pentru a mărturisi împreună credinţa şi speranţa creştină înaintea lumii, în special în acest timp marcat de pandemie.

În închiderea lucrărilor Congresului euharistic, la sfânta Liturghie de duminică, 12 septembrie, am avut bucuria de a-l întâlni pe sfântul părinte, Papa Francisc și de a medita cuvântul de învățătură pe care ni l-a adresat asemeni unui tată care se îngrijește de copiii săi, subliniind faptul că este necesar“, să lăsăm ca întâlnirea cu Isus în Euharistie să ne transforme,(…), să nu ne mulțumim cu puțin; să nu ne resemnăm cu o credință care trăiește din rituri și din repetări, să ne deschidem la noutatea scandaloasă a Dumnezeului răstignit și înviat, Pâine frântă pentru a da viață lumii. Vom fi în bucurie; și vom duce bucurie.“

A fost pentru prima dată când am participat la un Congres Euharistic și m-am bucurat să am ocazia să o fac alături de întreaga echipă a Consiliului Director al Acțiunii Catolice din România și de colaboratori. A fost o experiență profundă de credință, într-un context condiționat de o pandemia globală care ne afectează prodund viața de zi cu zi. M-am bucurat c-am avut ocazia să cunosc Acțiunea Catolică din Ungaria (Mișcarea 72 Discipoli) Modelul lor de organizare și munca apostolică pe care o desfășoară în cadrul Bisericii din Ungaria este o sursă de inspirație pentru noi și va fi baza unor proiecte de colaborare în viitor. De asemenea, m-a impresionat în mod deosebit Crucea Congresului Euharistic de la Budapesta împodobită și de relicvele Fericiților români: Mons. Vladimir Ghika, Anton Durcovici și János Scheffler dar și procesiunea cu Sfântul Sacrament pe străzile capitalei Ungariei.  O experiență deosebită a fost participarea la Sfânta Liturghie cu Papa Francisc în renumita Hero Square, alături de peste 750.000 de pelerini din toată lumea. Am înțeles cât de mult pandemia ne-a înstrăinat ca și comunitate și cât de multă nevoie avem de spații și timp de (re)conectare dar mai ales de rugăciune împreună în jurul lui Cristos

Codruța Fernea

M-a impresionat efortul și generozitatea cu care Biserica din Ungaria și întreaga națiune au dorit să îl mărturisească pe Cristos prezent în Sfânta Euharistie. Am interpretat întreaga mobilizare a organizatorilor ca un strigăt care dorește să transmită că Europa are un suflet creștin, însă acest spirit are nevoie să fie redescoperit pornind tocmai de la Euharistie. Apoi, am înțeles că în aceste timpuri de pandemie Isus Pâinea vie, care ni se oferă permanent, este adevărată vindecare și antidot împotriva fricii. 

Este semnificativ faptul că Acțiunea Catolică din România a contribuit la desfășurarea Congresului Euharistic Internațional cu două inițiative care s-au înscris atât de bine în menirea acestui eveniment al Bisericii universale. Iar întâlnirea cu Sfântul Părinte a dat un plus de entuziasm și de speranță.  Avem nevoie să redescoperim imensul dar pe care Isus prezent în Euharistie îl face Bisericii și lumii întregi!

Pr. Felix Roca

A fost un dar de la Dumnezeu să pot participa la un eveniment atât de important pentru Biserică. M-am bucurat foarte mult să găsesc în Crucea congresului relicva Fericitului Vladimir Ghika, unul din sfinții mei preferați. Am trăit momente de neuitat la sfintele Liturghii, la adorația tinerilor și procesiunea cu Preasfântul Sacrament. Am întâlnit în Acțiunea Catolică din Ungaria – „72 Discipoli” creștini responsabili, implicați, martori fideli ai credinței creștine. Mulțumesc din inimă și îl rog pe Dumnezeu să îi binecuvânteze pe toți cei care au făcut posibilă participarea noastră la Congresul Euharistic.

Bernadeta Moreanu

Cu mare bucurie am acceptat invitația Consiliului Director al Acțiunii Catolice din România, de a participa la Congresul Euharistic de la Budapesta. Pentru mine a fost prima participare la o asemenea întâlnire. Am avut bucuria de a celebra Sfânta Liturghie cu Sfântul Părinte la liturghia de închidere a Congresului – Statio Orbis, a fost un moment plin de har. De asemenea am participat la festivalul tinerilor unde Adorația Euharistică de la final a fost înălțătoare, mii de tineri adorând Sfânta Taină. Cuvântul Euharistie înseamnă mulțumire, astfel aduc și eu mulțumire Sfintei Treimi pentru bucuria participării la Congresul Euharistic unde am avut posibilitatea de a-l adora pe Dumnezeu prezent în Sfânta Euharistie.

Pr. Sebastian Peșteșan

Participarea la Congresul Euharistic a fost o experienta de neuitat, în care mărturiile de credință au fost ceea ce mi-au atras atenția într-un mod deosebit, printre care pot aminti de mărturia președintelui Ungariei, participarea unui număr foarte mare la procesiunea preasfântului Sacrament, mărturiile de la festivalul tinerilor. În una din seri, am avut ocazia de a ne intalni cu liderii unor grupuri de acțiune catolică din Ungaria: grupuri de ingineri, grupuri de medici, cu care am împărtășit experiențele noastre în AC.

Mariu Balint

Pentru mine, experiența trăită la Congresul Euharistic de la Budapesta a fost una unică și foarte profundă. Faptul că am participat alături de familia Acțiunii Catolice din România a contribuit la o trăire și mai intensă a momentelor propuse în cadrul întâlnirii. Cel mai frumos moment a fost, cu siguranță, participarea la Sfânta Liturghie celebrată de Sfântul Părinte Papa Francisc, unde împreună cu milioanele de participanți, ne-am rugat și ne-am bucurat împreună de clipe de neuitat.

Sabina Balint

Participarea la Congresul Euharistic a fost pentru mine o lecție de credință, din partea persoanelor care au fost prezente atât la momentele liturgice, cât și la conferințe. Am simțit cum Euharistia este o realitate, prin cântul frumos adus lui Dumnezeu și prin modul în care cei prezenți își trăiesc credința.  A fost înălțător să văd în timpul procesiuni de sâmbătă seara familii cu copii, persoane vârstnice cum au însoțit Preasfântul Sacrament cu smerenie și dăruire, o adevărată mărturie de credință. Mulțumesc, Acțiunii Catolice pentru această oportunitate, de a participa la această sărbătoare a Euharistiei.

Adriana Ianuș

Sigur că multe și diferite au fost impresiile lăsate de participarea la Congresul Euharistic de la Budapesta, cu impact spiritual și uman deopotrivă, prilejuite de cele văzute uneori, de cuvinte ascultate sau de simțiri, alteori. Am să punctez, aproape telegrafic, câteva dintre ele, dându-le ca repere personale ale zilelor bogate și îmbogățitoare de la Budapesta și dorindu-le a fi mici semne de recunoștință către Domnul și către instrumentele Sale, cei care au făcut posibil acest festin spiritual. Percepția avută, per ansamblu, amprenta comună a zilelor trăite acolo, a fost dragostea față de Euharistie, față de prezența reală a Domnului. Cu alte cuvinte, am avut parte de o trăire la prezent a recunoștinței față de Domnul, un răspuns concret la ceea ce etimologic înseamnă de fapt Euharistie (aducere de mulțumire), răspuns exprimat sub diferite forme, cu diferite accente, prin persoane diferite, de la felul în care s-a vorbit despre Ea, la felul în care a fost celebrată, împărtășită, la conținutul discursurilor, dar și atitudinea, de la cei mai simpli, la cei mai ”cu greutate”. Din intervenția arhiepiscopului de Praga, card. Duka, mi-a rămas un gând al fericitului Stepinac: „trecutul nostru este speranța noastră” (și mă întrebam: câtă speranță reală există în credința noastră trăită?). Apoi, crucea e un loc de… încrucișare și putem merge în sus, în jos, la stânga, la dreapta, dar în centru este totdeauna Cristos și numai dacă nu vrem nu dăm de El. Domnul vrea să ajungă la noi printr-o bucățică de materie, nu din afară, ci dinăuntru, în intimitatea noastră.

Un moment cu totul aparte a fost mărturia președintelui Ungariei, Janos Ader, care ne-a împărtășit o credință entuziastă, cultivată, exortativă, încurajatoare, vie – fapt extrem de rar întâlnit la un om politic.

Ziua următoare, legat de procesiunea impresionantă pe străzile Budapestei, cu mii de persoane reculese, cu adevărat pătrunse de solemnitatea însoțirii lui Isus în Taina Euharistiei, mă gândeam cât de puțin conștientizăm că Cel care El, de fapt, ne însoțește, zilnic și nu doar solemn sau ocazional, discret dar real, este Isus rămas viu și azi și până la sfârșitul veacurilor, cum a promis. Am avut parte, la sfârșitul procesiunii, de un moment neașteptat, putând sta minute în șir în genunchi la doar 3 metri distanță în fața Sfântului Sacrament al Euharistiei, înainte de încheierea solemnă a zilei cu binecuvântarea finală și experimentând o senzație de… dilatare a timpului (cum mai avusesem parte doar la Lourdes, cu mulți ani în urmă), în care am putut „aduce” acolo, face prezenți spiritual, neînchipuit de mulți pe care îi port în gând și în inimă, vii sau trecuți la Viață.

La Liturghia ce a precedat procesiunea, mi-au rămas câteva dintre cuvintele card. Erdo, celebrantul principal: „credința crește și se alimentează prin subiectul și obiectul ei, Cristos. Focul pentru a se menține viu, are nevoie de lemn și de aer, la fel și credința (cruce, Euharistie, Spiritul Sfânt)”. Am fost surprins și de prezența Patriarhului ecumenic al Constantinopolului, prezent la Liturghie și care a și luat cuvântul înainte de începerea ei. Dintre cele rostite, mi-a rămas un îndemn, o conștientizare: „nu e vorba doar să fim salvați de Biserică, ci să devenim Biserică”. Am aflat abia atunci că, în anul 2000, același Patriarh își „asumase” un sfânt catolic, pe Ștefan, regele Ungariei, declarându-l sfânt și pentru Biserica Ortodoxă, căci a trăit înainte de schisma de la 1054, deci când Biserica era nedespărțită oficial.

În fine, din ultima zi, de la celebrarea Sfintei Liturghii, cu sf. Părinte Papa Francisc și cu zeci de mii de oameni și sute de preoți, mi-a rămas în inimă atmosfera de reculegere și interiorizare (în ciuda mulțimii și diversității de limbi, dar și a soarelui arzător), de sobrietate dar și de entuziasm, deopotrivă. Am ales două dintre cuvintele rostite de Papa Francisc, care cred că își extind validitatea mult dincolo de momentul și cadrul special de la Budapesta și pe care le reproduc liber: „drumul creștinului ar trebui să înceapă mereu cu un pas îndărăt, dându-se la o parte de pe primul loc și de la centru (unde ar trebui să fie mereu Cristos); congresul euharistic este un punct de sosire, dar și de pornire pentru a răspunde din nou întrebării lui Isus: ‘Dar tu cine spui că sunt Eu?’ ”. Euharistia, așadar, cea de toate Duminicile și toate zilele, este și punct de sosire, dar și de repornire, nu la fel ca înainte de a-L primi pe Domnul, ci cu El împreună pe străzile vieții, experimentând personal că Dragostei Lui nu mai lasă loc fricii.

Pr. Cristian Langa

Multe lucruri mi-au rămas întipărite pe retină şi în inimă în urma participării la Congresul Euharistic de la Budapesta, dar mă voi opri doar asupra a trei aspecte.

Încep cu două gânduri despre Euharistie ale Monseniorului Ghika – ale cărui relicve se află şi pe crucea Congresului, o cruce specială cu relicvele sfinţilor din Ungaria şi țările limitrofe – prezentate în cadrul unuia dintre workshopurile organizate de AC în cadrul Congresului: „Acțiunea sacramentelor în suflet este mult mai importantă decât toate eforturile pe care le-am putea face singuri, pentru că cel care acționează în sacramente este Cristos Mântuitorul” şi „Euharistia nu este altceva decât Întruparea perpetuă, este acel “fiat” care a făcut posibilă, prin harul Duhului Sfânt, venirea Mântuitorului în lume.”

Unul dintre momentele speciale a fost procesiunea cu Sfântul Sacrament pe străzile Budapestei unde am fost impresionată de atmosfera de rugăciune şi reculegere care era în jurul meu pe parcursul celor peste două ore de mers în procesiune de la Palatul Parlamentului la locul de desfăşurare a Liturghiei cu Papa duminică. Erau în jurul meu multe familii cu mulţi copii, multe cupluri în vârstă care s-au ţinut de mână pe tot parcursul procesiunii şi s-au rugat şi au îngenuncheat pe stradă la binecuvântarea finală.

Congresul Euharistic Internațional s-a încheiat în 12 septembrie, cu Liturghia celebrată de Papa Francisc în Piața Eroilor din Budapesta. Printre altele Papa a avertizat asupra pericolului de a-l imita pe Petru şi de a-l pune „deoparte” pe Domnul într-un colț al inimii, continuând să ne considerăm religioși și cumsecade și să mergem înainte pe drumul nostru fără a ne lăsa cuceriți de logica lui Isus. Drumul creștin nu este o urmărire a succesului, ci începe cu un pas înapoi, cu o decentrare eliberatoare, înseamnă a merge în urma lui Isus. Totodată ne-a invitat să dedicăm timp relaţiei cu Domnul prezent în Euharistie, să îl lăsăm prin împărtăşanie şi adoraţie să vindece închiderile noastre, să ne vindece de sclavia paralizantă a apărării imaginii noastre, să ne inspire să îl urmăm acolo unde vrea El să ne conducă, nu acolo unde vrem noi. Linii directoare atât pentru noi cât şi pentru organizaţiile noastre!

Stefania Isailă

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

4 × three =

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.