Urme de pace – Assisi – 24/25 septembrie 2011

Urme de pace. Aceasta a fost deviza întâlnirii-pelerinaj pe care tinerii din Acţiunea Catolică au trăit-o la Assisi în data de 24 şi 25 septembrie 2011.

O întâlnire care s-a bucurat de participarea unui număr mare de tineri din toată Italia  şi a unei delegaţii internaţionale de tineri din Acţiunea Catolică ( Spania, Argentina şi România) ca o pregătire pentru ziua de reflecţie, dialog şi rugăciune pentru pace convocată de Papa Benedict al XVI-lea care urma să aibă loc în data de 27 octombrie.

Un eveniment realizat nu în premieră, ci cu un precedent istoric. A fost de fapt Papa Ioan Paul al II-lea cel care, pe data de 27 octombrie a anului1986, areunit pentru prima datăla Assisireprezentanţii tuturor marilor religii ale lumii pentru a se ruga împreună pentru darul păcii. Pentru că un om religios şi credincios – lăsând la o parte natura convingerilor sale – ştie că a fi copil al lui Dumnezeu înseamnă a fi frate între oameni. Prin urmare, pacea între fraţi este singurul gest concret care poate dovedi iubirea pentru Creator.

Convinşi de acest lucru, în data de 4 octombrie a aceluiaşi an, tinerii din AC s-au reunitla Assisi pentru a se pregăti a fi pelerini ai păcii pentru acel eveniment.

După 25 de ani, nu puteau sa nu se regăsească cu acelaşi spirit. Da, pentru că dacă acel drum pentru pace iniţiat a dus la căderea zidului Berlinului, multe alte ziduri s-au născut în acea zi. Sunt zidurile indiferenţei cele care îşi fac loc în societatea de azi. Dar sunt acele bariere, cum a subliniat tocmaila Assisi preşedintele Acţiunii Catolice din Milano, cele pe care tinerii de astăzi vor să le dărâme.

Şi tocmai acest lucru este cel care uneşte aşteptările tinerilor de atunci cu acelea ale tinerilor de azi. La prima întâlnire, în după-amiaza zilei de sâmbătă 24, tinerii aflaţi în Cetate au reflectat asupra păcii ca drum spre libertate. Cei care i-au însoţit în această reflecţie au fost Cardinalul Jean-Louis Tauran, preşedintele Consiliului Pontifical pentru dialogul inter-religios, împreună cu Custodele Ţării Sfinte, părintele Pierbattista Pizzaballa, şi cu Preşedintele Naţional al Acţiunii Catolice, profesorul Franco Miano.

A construi pacea înseamnă a elibera. Violenţa, ura, privarea de libertate nu fac altceva decât să multiplice răul. Martin Luther King scria că violenţa poate să-l ucidă pe cel care urăşte, dar nu ucide ura. Nu rămâne altă soluţie decât o schimbare radicală a mentalităţii. O revoluţie posibilă, nu utopică. De fapt convenţia a fost îmbogăţită de cîteva intervenţii care au demonstrat cum poate fi realizată această schimbare. O ştiu bine, de exemplu, tinerii de la Studentato Internaţionale Rondine – Cittadella di Pace care au dat mărturie despre povestea lor. O experienţa care ajută tinerii, în ţările lor constrânse a fi inamice, să trăiască împreună, să depăşească acea ură care generează ură. Şi aşa evreul devine coleg de cameră cu palestineanul, iar rusul cu cecenul.

În ziua de azi dialogul devine indispensabil, pentru că lumea, şi şi Italia, devine tot mai pluralistă. Este scenariul Ţării Sfinte, unde dialogul va fi soluţia posibilă. Va fi esenţială atenţia îndreptată spre aproapele nostru. Dar în dialog, pentru a-l înţelege bine pe celălalt, va fi indispensabilă conservarea propriei identităţi. Şi dacă adeseori nu există dialog între creştini şi cei de altă religie, aceasta nu se datorează unui exces de ortodoxie, ci faptului că mereu creştinii sunt prea puţin creştini. Şi-au pierdut identitatea şi nu ştiu cum să se confrunte cu aceasta.

Conştienţi de acest lucru, tinerii au vrut să îşi încheie acea bogată zi de reflecţie şi confruntare cu o veghe de rugăciune pentru a se încredinţa lui Dumnezeu şi a-i cere darul păcii. Fiind convinşi că vor găsi ascultare şi alinare, au cerut pace pentru Statele Unite, pentru Afghanistan, Kabul, Balcani, Africa şi Ierusalim. Pace între evrei, creştini şi musulmani, pace pentru toate războaiele uitate, pentru femeile şi copiii lipsiţi de apărare. Pace pentru Italia şi pentru toate părţile de nord şi sud din lume, pentru ca fiecare din noi să fim instrumente de pace începând din micul mediu cotidian şi până la marginile pământului.

IMPRESII:

A fost o mare bucurie pentru mine să particip la acest pelerinaj la Assisi, deoarece a fost pentru prima oară când am mers in Italia şi mai ales ca am păşit pe urmele unui mare Sfânt cum este Sfţntul Francisc de Assisi. Aceste zile au fost pline de spiritualitate, am avut ocazia de a ne ruga în fiecare biserică şi în mod special la mormântul Sfântului Francisc de Assisi şi a sfintei Clara de Assisi. La acest eveniment am avut ocazia de a fii în comuniune cu Acţiunea Catolică din Italia şi din lume pentru a ne ruga să fie mai multă pace în jurul nostru. Peisajul pe care îl oferă Assisi şi momentele de rugăciune au făcut ca farmecul acestei întâlniri să lase urme de pace în inima mea. (Ioana Sociu – consilier naţional pentru sectorul tineri ACRO)

Mă bucur c-am avut ocazia să particip la acest eveniment în cadrul delegaţiei internaţionale a tinerilor din Acţiunea Catolică. Am fost onorată să împărtăşesc cu tineri din acţiunea catolică experienţa mea în cadrul echipei internaţionale a tinerilor din Acţiunea Catolică şi să citesc mesajul unui tânăr care locuişte în  Ierusalim care nu a putut fi prezent la Asissi datorită tuturor formalităţilor necesare pentru obţinerea vizei. Invitaţii la acest eveniment ne-au făcut să înţelegem că putem lasa urme de pace în societatea în care trăim doar având pace în inimile noastre, pace adevărată care vine de la Cristos. (Codruţa Fernea- secretar Acţiunea Catolică din România)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

two + five =

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.