Dragi membri ai Acțiunii Catolice: copii, tineri și adulți,

Dragi asistenți spirituali,

Privind în urmă la anul asociativ care se încheie, inimile noastre sunt pline de recunoștință. Am cerut și am primit darul de a fi inimi curajoase pentru Dumnezeu, iar curajul nu a rămas un simțământ: a prins chip în alegeri, în „da”-uri spuse binelui, în pași făcuți spre celălalt. Am trăit Jubileul Speranței ca pelerini și am învățat că speranța nu este ceva abstract, ci o chemare la faptă. Acum, curajul cere să se împlinească în slujire.

De aici pornește pasul nostru următor. În noul an asociativ 2026/2027, tema „Acțiunea Catolică: O Vocație de Slujire” și motto-ul „Iată-mă, trimite-mă!” (Isaia 6,8) ne cheamă să transformăm curajul în disponibilitate. Cuvintele profetului Isaia sunt răspunsul liber al celui care, atins de Domnul, nu se mai închide în sine, ci se oferă. Ele pot fi cuvintele fiecărui laic care înțelege că apartenența la Biserică nu este un privilegiu de păstrat, ci o misiune de trăit. A sluji nu înseamnă a face lucruri mărunte în lipsă de altceva mai important: slujirea este forma concretă a iubirii: a fi acolo unde e nevoie, a pune în folosul celuilalt darurile primite și a alege ultimul loc, fără a căuta răsplată.

În Anul Sfântului Francisc

Providențial, acest început an asociativ se desfășoară în Anul Jubiliar Franciscan (10 ianuarie 2026 – 10 ianuarie 2027), proclamat de Sfântul Părinte Papa Leon al XIV-lea la împlinirea a 800 de ani de la trecerea la cer a Sfântului Francisc din Assisi (1226–2026), ca timp de har, de convertire și de caritate activă. Sfântul Francisc este pentru noi un chip viu al slujirii: a auzit chemarea „mergi și repară Biserica mea” și a răspuns cu toată viața, făcându-se frate al celor săraci, om al păcii și al fraternității. Moștenirea lui ne arată exact ce înseamnă o vocație de slujire: mila față de cei mici, sobrietatea fericită („a avea mai puțin pentru a fi mai mult”) și bucuria de a deveni Evanghelie vie. Bucuria de a-l cinsti este cu atât mai mare cu cât, pentru prima dată, relicvele „Sărăcuțului din Assisi” sunt în pelerinaj în România, prilej de har pe care vă invit să îl trăiți în comunitățile voastre.

Pe drumul sinodal, împreună

Slujirea nu este o faptă solitară. O trăim „mergând împreună”, în același pas cu întreaga Biserică, care a început parcursul sinodal spre Adunarea bisericească din 2028. Prima etapă a acestui drum, cea a memoriei, ne cheamă chiar în acest an să recitim cu recunoștință drumul făcut și să ne întrebăm ce chip concret de Biserică sinodală și misionară crește în comunitățile noastre. Acțiunea Catolică este, prin însăși natura ei, o școală de sinodalitate: aici copiii, tinerii și adulții, fiecare cu darul său, învață că nimeni nu slujește singur.

Parcursul Responsabilului 2026–2027

De la „Iată-mă!” la „Trimite-mă!”. Formare, slujire și misiune în Acțiunea Catolică

Pentru ca acest „Iată-mă” să devină un „Trimite-mă” trăit, punem la dispoziția responsabililor noștri, de la nivel parohial, diecezan și eparhial până la nivel național, un parcurs de formare online care îi însoțește de-a lungul întregului an asociativ. Prin întâlniri și materiale dedicate, vom aprofunda ce înseamnă a sluji și a conduce în stil sinodal: ascultarea, discernământul comunitar, însoțirea celorlalți și responsabilitatea laicală. Dorim ca fiecare responsabil să treacă, pas cu pas, de la disponibilitatea inimii la misiunea asumată, descoperind în slujire nu o povară, ci vocația și bucuria sa.

Un an de răscruce pentru asociația noastră

Anul acesta este, pentru Federația noastră, un an de discernământ și de reînnoire. Îl vom încheia cu Adunarea Generală a Acțiunii Catolice din România, în perioada 1–3 septembrie 2027, în care vom alege un nou Consiliu Director pentru trieniul următor. 

Pe parcursul anului vom parcurge acest drum de evaluare, vom actualiza statutele asociației și ne vom implica în proiecte și evenimente care traduc în fapte vocația noastră de slujire:

• în perioada 15–18 octombrie 2026 vom lua parte, la Roma, la Conferința Internațională „Acțiunea Catolică: Sinodalitate și Misiune” (Catholic Action: Synodality and Mission) și la Adunarea Generală a Forumului Internațional al Acțiunii Catolice (FIAC), la care Acțiunea Catolică din România va fi prezentă cu o delegație de șase responsabili (laici și asistenți spirituali). Conferința va reuni peste 120 de responsabili laici din mai mult de 40 de țări, va avea ca temă rolul și misiunea laicilor într-o Biserică sinodală și va include o audiență privată cu Sfântul Părinte;
• suntem parteneri, până în decembrie 2027, în proiectul internațional „Împreună pe drum. Construind o Biserică sinodală în Europa, pornind de la laici” (Journeying Together – Building a Synodal Church in Europe from the Laity), promovat de FIAC pentru a întări coresponsabilitatea laicilor într-o Biserică sinodală, în Europa și în spațiul mediteraneean;
• în perioada 4–8 noiembrie 2026 vom găzdui evenimentul „Voci în Agora. Învățătura Socială a Bisericii și inteligența artificială” (Voices in the Agora – Catholic Social Teaching and Artificial Intelligence), un spațiu de dialog între credință și provocările inteligenței artificiale;
• în parteneriat cu Muzeul Județean Satu Mare vom dezvolta o expoziție dedicată Martirilor și Mărturisitorilor secolului XX, însoțită de o conferință științifică, în perioada 18–20 februarie 2027, la Satu Mare;
• în perioada 23–30 iulie 2027 vom găzdui schimbul internațional de tineret „Artizani ai păcii și ai speranței” (Artisans of Peace and Hope), o experiență de întâlnire, formare și prietenie între tineri;
• prin proiectul „Să ne apărăm vocea. Tinerii catolici, ambasadori ai alfabetizării digitale și ai demnității umane” (Protecting Our Voice: Catholic Youth as Ambassadors of Digital Literacy and Human Dignity) îi însoțim pe tineri să devină, în comunitățile lor, voci credibile ale generației lor într-o lume digitală.

La acestea se adaugă și alte evenimente și inițiative pe care le vom vesti la timpul potrivit, în asociațiile diecezane și eparhiale. Toate acestea nu sunt sarcini administrative, ci forme concrete ale acelui „Iată-mă”: a ne pune timpul, competențele și disponibilitatea în slujba asociației și a Bisericii.

Îl avem drept model și mijlocitor pe patronul nostru, Sfântul Ioan Paul al II-lea, care ne-a îndemnat mereu să „înaintăm în larg” și să nu ne fie frică. Ne însoțesc Sfântul Pier Giorgio Frassati, tânărul care a făcut din slujirea celor săraci drumul său spre sfințenie, și Fericitul Cardinal Iuliu Hossu, care ne amintește: „Cu speranță bună în Domnul, să ne îndeplinim datoria deplin!”

Vă invit, așadar, să pornim la drum cu inima disponibilă, spunând fiecare, în locul unde ne-a așezat Domnul: „Iată-mă, trimite-mă!”. Împreună, în comuniune și responsabilitate, să facem din slujire nota noastră distinctivă, convinși că fiecare gest făcut din iubire pentru aproapele Îl slujește, de fapt, pe Cristos însuși.

Codruța Fernea, 

Președinte

Dragi coechipieri de Drum-împreună, cu Domnul în Biserica Sa și în Acțiunea Catolică,

Cred că, nu de puține ori, ne confruntăm cu toții – și la nivel personal și asociativ – cu situația în care ni se pare că solicitările și programele depășesc resursele la dispoziție și timpul nu ne e cel mai bun aliat, înmulțind parcă brusc direcțiile și îngreunându-ne, astfel, alegerea justă și promptă. Pe drumul de slujire, această situație e deseori prezentă, căci suntem aparent în inferioritate numerică față de nevoile „secerișului mult”, fie că e vorba de nivelul spiritual sau de cel uman ori social. Putem ajunge să ne simțim copleșiți de această datorie a „misiunii”, a slujirii, a însoțirii altora, care  ne constrânge să fim mai mult „afară” decât „înăuntru”, uitând să inspirăm pentru că avem prea mult de expirat. Atunci se pot strecura, printre semințele bune ale generozității și entuziasmului nostru, neghina frustrării, a sentimentului de neîmplinire, de insuficiență, de uzură sau de descurajare, ce pot încetini sau împotmoli dorința noastră de slujire. Când constatăm acestea, avem de făcut un exercițiu de memorie, de respirație completă și de… imitare a inimii.

Memorie pentru a ne aminti că nu suntem pe ogorul nostru, ci al Domnului și că orice chemare a Lui vine la pachet cu înzestrarea necesară, iar prima convocare este la „a fi cu El”, la a ne asuma „jugul” Lui, unde să învățăm să ne potrivim pasul cu al Lui, voința și inima cu ale Sale pentru a nu ajunge să ne temem, căci „când Domnul e cu noi suntem în majoritate”, spunea sf. Ioan Bosco.

Respirația completă, ca să nu rămânem fără suflu, preocupați doar să expirăm, să fim „în afară”, în misiune, uitând că avem de dat celorlalți în primul rând „suflul” Domnului, pe care să-l inspirăm noi întâi și cu care să ne umplem neîntrerupt, spre a nu rămâne cu plămânii slujirii goliți.

Imitarea inimii care asigură, nevăzut, fidel și neobosit, cele necesare întregului organism, prin două mișcări: decontracțieșidedilatare. Contracția e strângerea în taina inimii cu Domnul, pentru a dilata apoi relația cu El în afară, în slujire.

Cele 3 imagini să ne ajute să veghem zilnic asupra priorității, asupra esențialului și să nu considerăm de la sine înțeleasă legătura cu Domnul. Relația strânsă și timpul petrecut cu Învățătorul preced întotdeauna trimiterea lor în lume, la muncă sau misiune.

„I-a chemat la Sine pe câți a voit… ca să fie cu El și să-i trimită să propovăduiască și să aibă putere să vindece bolile și să alunge demonii” (cf. Mc 3,13-15).

Chemarea fiecăruia dintre noi e în primul rând la a fi cu El,  abia mai apoi la a fi trimiși, combătând răul, făcând bine altora și ducând Cuvântul purtător de vindecare și înnoitor de viață.

De câte ori, până azi, când ne-am pornit să slujim, să fim împreună cu ceilalți, ne-am asigurat mai întâi că am fost cu El, fără să considerăm de la sine înțeles acest prim pas? Oare când ne pierdem râvna, bucuria, motivația, făcând binele, nu cumva a lipsit primul obiectiv, de a fi și a sta cu El? Nu e de ajuns că El este cu noi. Să ne ajutăm reciproc să nu neglijăm prima atenție: la Domnul, prima datorie – față de El, prima iubire – pentru El, fără de care cele față de ceilalți nu vor dura, nu vor purta prezența și inima Lui, nu vor apropia de El, ci, eventual, vremelnic, de noi.

Pentru noul an asociativ – care este și el al Domnului, El ne spune: „Toate sunt gata, veniți”! Domnul e gata, e pregătit, așteaptă bucuros prezența fiecăruia, a tuturor.

Un exercițiu practic pentru misiunea noastră, atât cu „coechipierii” de Drum, cât și cu cei la care suntem trimiși sau așteptați, e să includem unui cuvânt bun despre Domnul, cu o mărturie, cu o experiență care ne-a făcut bine, despre Domnul în viața mea. Ar fi o bine-vestire, o bine-cuvântare, nu despre noi, ci un „Vino și vezi”, vino și ascultă, vino și lasă-te iubit de El.

El e cel care vrea să mângâie, să asculte, să învețe, să ridice și să se bucure de cei la care ne trimite, noi avem de împrospătat memoria, asigurat respirație completă și imitat inima. Înainte, deci, cu încredere, în urma Lui, pentru că „voi nu sunteți lipsiți de nici un dar, iar El vă va și întări până la sfârșit” ! (cf. 1 Cor 1,7-8)

Pr. Cristian Langa,

Asistent spiritual general