Dragi membri ai Acțiunii Catolice: copii, tineri și adulți,
Dragi asistenți spirituali,
Privind în urmă la anul asociativ care se încheie, inimile noastre sunt pline de recunoștință. Am trăit și încă trăim intens Jubileul Speranței precum și Anul ,,Cardinal Iuliu Hossu”, experiențe care ne-au învățat și ne învață să ne ancorăm viața în speranță și să ne ridicăm privirea spre un orizont luminat de credință și fidelitate. Experimentăm împreună că speranța nu este un simplu gând, ci o forță vie care transformă inimile și comunitățile.
De aici pornește și pasul nostru următor: în noul an asociativ 2025/2026, tema „Acțiunea Catolică – Inimi curajoase pentru Dumnezeu” ne cheamă să ducem mai departe tot ceea ce am primit ca dar, să transformăm speranța în curaj concret. „Fiți tari și lăsați-vă inima să fie curajoasă, voi toți care nădăjduiți în Domnul” (Ps 31,24) – este invitația pe care dorim să o trăim cu responsabilitate, în viața noastră personală, comunitară și asociativă.
Curajul inimii, atât de necesar astăzi în fața fricii, descurajării și compromisurilor, înseamnă a iubi când e mai ușor să judeci, a mărturisi când e mai comod să taci, a ierta când ispita răzbunării e mai mare, a începe din nou după eșecuri și a fi pentru Cristos și pentru aproapele, fără rezerve.
Acțiunea Catolică este o școală a curajului pentru Dumnezeu. În familie, în parohie, în locul de muncă sau de studiu, în spațiul public, suntem chemați să fim semne vii ale Evangheliei și să arătăm că, deși lumea poate fi obosită sau temătoare, există un drum al bucuriei, al încrederii, al iubirii, al curajului.
Împreună cu întreaga Biserică, intrăm astfel într-o nouă etapă a parcursului nostru asociativ. Avem datoria să transformăm speranța în acțiune, să trăim credința cu inimi curajoase și să nu lăsăm să se stingă flacăra care a luminat drumul nostru în 2025. Fericitul Cardinal Iuliu Hossu ne amintește: „Cu speranță bună în Domnul, să ne îndeplinim datoria deplin!” – acesta să fie motto-ul nostru interior în tot ceea ce facem.
Vă invit, așadar, să mergem înainte cu pași siguri și cu inimi curajoase pentru Dumnezeu, convinși că fiecare „da” rostit binelui poate schimba lumea din jurul nostru. Împreună, cu Sfântul Pier Giorgio Frassati, în comuniune și responsabilitate, să ne facem datoria deplin, cu speranță și curaj, pentru Cristos și pentru oameni.
Codruța Fernea, Președinte
——-*——–*——-*—————*——–*——-*——–
Dragi membri ai Acțiunii Catolice,
De multe ori credem că ni se cere să fim curajoși doar în lupta împotriva a ceva sau cuiva, când suntem amenințați. Să fie, atunci, curajul o virtute sau o valoare ocazională? Însă, așa cum e nevoie de curaj împotriva răului sau pericolului, tot așa ni se cere și curaj pentru bine, pentru adevăr, pentru iertare, pentru Cristos. Ne punea în gardă Papa Leon: «O boală foarte răspândită în zilele noastre este oboseala de a trăi: realitatea ni se pare prea complexă, grea, dificil de înfruntat. Așa că ne stingem, adormim, în iluzia că la trezire lucrurile vor fi diferite. Dar realitatea trebuie înfruntată, și împreună cu Isus putem să o facem bine».
Prin urmare, în anul asociativ pe care îl începem, vrem să pornim cu și de la curajul inimii pentru Dumnezeu. Așadar nota noastră distinctivă și obiectivul proiectelor noastre asociative să fie curajul pentru.
Concret: nicio săptămâna fără curaj!
În fiecare săptămână un Da spus vocii conștiinței, Cuvântului, binelui, dialogului, lui Cristos și un Nu ispitelor, egoismului comodității, fricii, compromisurilor.
Și mai concret:
- Curajul de a iubi, de a propune un lucru/gând bun
- Curajul de a face primul pas la greu (în familie, parohie, asociație), recunoscând în ce am greșit sau când domină tensiunea, acuzele sau bârfa.
- Curajul de a da mărturie despre Isus, despre Cuvânt, despre Biserică.
- Curajul de a reîncepe, găsind pozitivul la cine pare să predomine răul și greșeala
- Curajul de a vorbi de bine
Model ne este inima: să imităm constanța și curajul inimii: de a se comprima (reculegere, rugă, adorație) pentru a se dilata și transmite viață (dărui, încuraja, întâmpina).
Nu e ușor și nu e imediat sau asigurat! Dar ne încurajează Sfântul Părinte Papa Leon: “Ceea ce distinge cu adevărat un campion este capacitatea sa de a învăța din greșeli, de a se adapta și de a-și reveni, nu absența eșecurilor: Campionii nu sunt mașini infailibile, ci bărbați și femei care, chiar și atunci când cad, găsesc curajul să se ridice din nou.”
E nevoie de curaj pentru lupta iubirii. În acest sens, suntem în bună companie: Sfântul Ioan Paul al II-lea, patronul Acțiunii Catolice din România, spunea că „Isus este adevăratul atlet al lui Dumnezeu, pentru că a învins lumea nu prin forță, ci prin fidelitatea iubirii”.
Însușindu-ne îndemnul și solicitarea Urmașului Sf. Petru, îi cerem totodată Maicii Sfinte să ne însoțească și să nu lase să ni se răcească iubirea. „Așa cum nimeni nu se naște campion, tot așa nimeni nu se naște sfânt. Antrenamentul zilnic al iubirii ne apropie de victoria definitivă și ne face capabili să lucrăm la construirea unei lumi noi. Fie ca Maria să ne însoțească în eforturile și în elanurile noastre și să le îndrume mereu spre bine, până la cea mai mare victorie: cea a eternității, câmpul infinit unde jocul nu va mai avea sfârșit și bucuria va fi deplină.”(Papa Leon)
Pr. Cristian Langa, Asistent spiritual general