În perioada 6–7 martie 2026, Palatul Baroc din Oradea a găzduit conferința internațională „Imago Dei 2.0: AI Inflection Point”, un eveniment dedicat dialogului dintre teologie, etică, cultură și tehnologie într-o epocă marcată de dezvoltarea accelerată a inteligenței artificiale organizată de Institutul Evanghelic de Studii Religioase și organizația FAITHBASE.
Conferința a reunit invitați din domenii diverse – teologi, cercetători, specialiști în tehnologie și comunicare – printre care Noreen Herzfeld, John Wyatt, Natan Mladin, Silviu Man, Vasile Bănescu, precum și experți și facilitatori de workshop precum Susana Dragomir, Daniel Alb, Timmy Ghiurău și Alex Ghiurău. Pe parcursul celor două zile au avut loc prelegeri, workshopuri și dialoguri interdisciplinare dedicate implicațiilor antropologice, culturale și spirituale ale inteligenței artificiale, într-un context în care tehnologia ridică tot mai multe întrebări despre identitatea și viitorul omului.
La finalul primei seri a conferinței, gazda evenimentului, Episcopul romano-catolic de Oradea, László Böcskei, a oferit un moment de reflecție spirituală evocând tradiția culturală și spirituală a locului, dar și responsabilitatea creștină în lumea contemporană. Preasfinția Sa a subliniat că reflecția asupra tehnologiei nu poate fi separată de reflecția asupra omului și a sensului existenței. În cuvintele sale, care au rămas ca un fir luminos peste întreaga conferință: „Aceasta este misiunea noastră: să fim oameni care poartă lumină.”
Pe parcursul conferinței, invitații au propus o reflecție amplă asupra felului în care inteligența artificială schimbă nu doar tehnologia, ci și modul în care omul se înțelege pe sine.
Un prim punct de consens a fost faptul că, oricât de sofisticate ar deveni sistemele de inteligență artificială, ele rămân creații ale omului. Teologul și cercetătoarea Noreen Herzfeld a subliniat că fascinația contemporană pentru AI reflectă, de fapt, întrebări mai profunde despre identitatea umană: „Întrebarea nu este doar ce poate face inteligența artificială, ci ce căutăm noi atunci când o construim.”
În același timp, conferința a propus și o reflecție asupra dimensiunii puterii implicate în dezvoltarea tehnologiei. În intervenția sa intitulată „Inteligența artificială, puterea și «puterile»”, medicul și teologul britanic John Wyatt a atras atenția asupra concentrării fără precedent de resurse economice, tehnologice și geopolitice în jurul inteligenței artificiale. El a arătat că dezvoltarea AI nu poate fi înțeleasă doar ca progres tehnologic, ci și ca parte a unor structuri de putere complexe care modelează lumea contemporană.
Pornind de la tradiția biblică și de la reflecția creștină asupra „puterilor” care acționează în lume, John Wyatt a subliniat că orice tehnologie puternică trebuie analizată și din perspectiva impactului moral și social. În acest sens, el a amintit că inovația tehnologică nu este niciodată neutră, deoarece fiecare alegere de design reflectă o anumită viziune despre om și despre societate.
Un alt fir roșu al conferinței a fost reflecția asupra riscului de a absolutiza tehnologia. Noreen Herzfeld a explicat că societatea contemporană poate ajunge uneori să atribuie tehnologiei un rol aproape salvator, transformând-o într-un fel de „idol modern”. În această logică, tehnologia devine proiecția propriilor noastre dorințe și așteptări: „Idolul este ceea ce reflectă înapoi către noi propriile noastre dorințe, sub aparența unei divinități.” Această perspectivă invită la o atitudine critică și responsabilă față de promisiunile tehnologiei, care nu poate înlocui discernământul sau responsabilitatea umană.
Prelegerile au subliniat, de asemenea, că persoana umană nu poate fi redusă la date, algoritmi sau procese informaționale. În intervenția sa, Silviu Man a vorbit despre riscul unei antropologii în care omul este reinterpretat ca simplă informație procesabilă, iar corpul devine o realitate secundară. În realitate, experiența umană este inseparabilă de întrupare: „Omul nu trăiește ca informație pură, ci ca persoană întrupată.” În același sens, Natan Mladin a arătat că dezvoltarea inteligenței artificiale trebuie însoțită de o reflecție critică asupra modului în care tehnologia modelează imaginarul cultural contemporan: „Problema nu este existența tehnologiei, ci modul în care societatea se raportează la ea.”
Dimensiunea practică a acestor provocări a fost abordată în cadrul workshopului susținut de Susana Dragomir și Daniel Alb, dedicat fenomenelor de manipulare digitală, deep fake și dezinformare. Participanții au analizat mecanismele prin care manipularea funcționează – de la scoaterea informației din context până la activarea emoțiilor și a dorințelor – subliniind că alfabetizarea digitală trebuie însoțită de autocunoaștere și gândire critică.
În același timp, workshopul dedicat viitorului tehnologic, coordonat de Timmy Ghiurău și Alex Ghiurău, a propus o perspectivă constructivă asupra modului în care ar trebui să ne raportăm la transformările accelerate ale lumii digitale. Viitorul nu mai poate fi gândit ca un traseu clar și previzibil, ci ca un spațiu care trebuie explorat și construit împreună. În acest context, capacitatea de a imagina scenarii, de a înțelege interdependențele dintre tehnologie, cultură și societate și de a construi sens comun devine esențială. După cum au subliniat cei doi invitați, „nu mai avem hărți gata făcute pentru viitor; trebuie să învățăm să navigăm într-o lume în care regulile se schimbă.”
În a doua zi a conferinței, Vasile Bănescu a susținut prelegerea intitulată „Riscurile și provocările de natură antropologică aduse de IA”, urmată de un dialog cu participanții. Intervenția sa a oferit un cadru cultural și spiritual pentru înțelegerea transformărilor actuale, pornind de la ideea că inteligența artificială se înscrie într-o cultură contemporană a simulării și a hiperrealității.
Dl. Vasile Bănescu a subliniat că, deși inteligența artificială poate produce texte, imagini și răspunsuri convingătoare, ea rămâne o simulare a inteligenței umane, nu o formă de conștiință. „Inteligența artificială nu este inteligență în sensul deplin al cuvântului. Ea simulează inteligența noastră, dar nu este conștiință, libertate sau persoană.” În această perspectivă, una dintre marile provocări ale epocii noastre este riscul de a confunda simularea cu realitatea și de a substitui relațiile reale cu forme de interacțiune artificială. După cum a subliniat el: „Nu există iubire simulată care să fie iubire reală și nu există persoană simulată care să fie persoană reală.”
În ansamblu, evenimentul a arătat că marile întrebări legate de inteligența artificială nu sunt doar tehnice. Ele sunt întrebări despre adevăr, libertate, persoană, responsabilitate și sens. Într-o epocă în care simularea devine tot mai convingătoare, provocarea rămâne aceeași: cum păstrăm omul în centrul reflecției și al deciziilor noastre, iar dialogul dintre teologie, cultură și tehnologie este nu doar posibil, ci necesar. Iar întrebarea care a rămas în urma celor două zile de reflecție este una simplă și profundă în același timp: cum rămâne omul OM într-o lume tot mai modelată de artificial.
Participarea la conferința „Imago Dei 2.0: AI Inflection Point”, desfășurată la Palatul Baroc din Oradea, a fost pentru mine, înainte de toate, o reflecție asupra omului și asupra modului în care ne raportăm la propriile noastre creații. Într-o lume în care tehnologia poate simula tot mai convingător experiența umană, provocarea rămâne aceea de a păstra în centru persoana, libertatea și responsabilitatea morală. Reflecțiile despre discernământ, despre riscul unei culturi a simulacrului și despre responsabilitatea educației mi se par extrem de importante pentru misiunea Acțiunii Catolice din România. Ca asociație de laici care contribuie la formarea integrală a membrilor și nu numai, Acțiunea Catolică este chemată să ajute oamenii – în special tinerii – să trăiască credința într-o lume marcată de transformări tehnologice rapide. În acest sens, experiența acestei conferințe reprezintă și un pas de pregătire pentru participarea Acțiunii Catolice din România la Convegno Internazionale al Forumului Internațional de Acțiune Catolică, care va avea loc la Roma, în perioada 15–18 octombrie 2026, pe tema „Azione Cattolica: Sinodalità e Missione”. În mod semnificativ, programul întâlnirii de la Roma va include și o reflecție despre inteligența artificială și serviciul educativ al Acțiunii Catolice, temă care arată cât de actuală și necesară este această dezbatere pentru formarea credincioșilor și pentru misiunea Bisericii în lume. Am plecat de la acest eveniment cu convingerea că întrebarea esențială nu este doar ce poate face inteligența artificială, ci ce fel de oameni dorim să rămânem într-o lume tot mai modelată de tehnologie. Pentru Acțiunea Catolică, răspunsul rămâne același: formarea unor creștini capabili de discernământ, responsabilitate și slujire în societatea de astăzi. – Codruța Fernea, președinte Acțiunea Catolică din România
