MANUEL MORALES
(Mesillas – Zacatecas, 8 februarie 1898 • 15 august 1926)
DAVID ROLDÁN LARA
(Chalchihuites – Zacatecas, 2 martie 1902 • 15 august 1926)
SALVADOR LARA PUENTE
(Berlín, Durango, 13 august 1905 • 15 august 1926)
Memorie liturgică 15 august
În anii douăzeci, Mexicul trăieşte într-un climat politic incandescent, cu continue schimbări de guvern. Până în 1924 conducătorul guvernului este generalul Alvaro Obregnón. Acesta se arată tolerant faţă de Biserică care poate în acest fel să planteze seminţele unei evanghelizări valide şi, răspunzând la dorinţa lui Pius al XI-lea, să înceapă organizarea Acţiunii Catolice.
Dar în 1924 ajunge la putere Plutarco Elias Calles şi astfel se reia persecuţia împotriva Bisericii.
În 1926, prin Scrisoarea Sane Solicitudo, Pius al XI-lea speră la promovarea AC în tot Mexicul dar, tocmai în luna iulie a aceluiaşi an, legea Calles privind persecuţia devine mai dură.
După ce consultă Sfântul Scaun, episcopii mexicani decid să închidă bisericile şi să suspende actele de cult. Dar poporul bineînţeles că nu este de acord. Grupuri de voluntari luptă contra regimului, înfiinţând două organizaţii: una civică, Alianţa Naţională pentru Apărarea Libertăţii Religioase care, prin mijloace paşnice, încearcă să obţină abolirea legilor antiecleziastice; cealaltă militară, I Cristeros.
Între timp aproape toţi episcopii sunt exilaţi. Tinerii şi tinerele din AC, în ciuda persecuţiilor, lucrează sub deviza „Trăiască Cristos Rege!”.
Războiul civil durează trei ani lăsând în urmă între 70 şi 85 de mii de victime.
Graţie medierii ambasadorului Statelor Unite, Morrow, în iunie 1929 se ajunge la un acord care va duce la pace şi va permite crearea oficială a Acţiunii Catolice mexicane în luna decembrie a aceluiaşi an.
Martirii acestor persecuţii nu sunt deloc puţini, printre care mulţi laici din AC, iar trei dintre ei au fost canonizaţi în anul 2000, Sfântul An al Jubileului: Manuel Morales, Salvador Lara Puente şi David Roldán Lara.
MANUEL MORALES
(Mesillas – Zacatecas, 8 februarie 1898 • 15 august 1926)
Căsătorit şi tată a trei copii, pe lângă serviciu se dedică apostolatului în parohia sa ca preşedinte a Alianţei Naţionale pentru Apărarea Libertăţii Religioase. Trăieşte o intensă viaţă spirituală alimentată de Euharistie.
Membru al Asociaţiei Catolice a Tineretului Mexican, în data de 15 august 1926, când află că parohul său Batis a fost închis, vrea să ceară eliberarea şi, în acest scop reuneşte un grup de tineri pentru a decide ce e de făcut. Înainte să fi apucat să ia o decizie apar soldaţii care îl insultă şi îl lovesc cu o ferocitate ce depăşeşte orice limite. Apoi îl conduc în afara oraşului împreună cu parohul. Când acesta le cere să-i cruţe viaţa pentru că are familie, Manuel spune: «Părinte paroh, eu mor, dar Dumnezeu nu moare. Se va ocupa El de soţia şi copiii mei». Apoi adaugă: «Trăiască Cristos Rege şi Fecioara din Guadalupe».
Mărturia vieţii lui este în acest fel confirmată de martiriul său.
A fost canonizat de către Papa Ioan Paul al II-lea la data de 21 mai 2000.
DAVID ROLDÁN LARA
(Chalchihuites – Zacatecas, 2 martie 1902 • 15 august 1926)
Rămas orfan de tată când era foarte mic, David îşi ajută mama la creşterea familiei şi devine tată al fraţilor săi mai mici.
Prietenii săi îl stimează pentru veselia şi pentru generozitatea lui; colegii de serviciu pentru bunătate şi înţelegere. Proprietarul companiei miniere în care lucrează îşi aduce aminte de el ca fiind un angajat atent, onest şi muncitor. Logodnica lui îi apreciază sinceritatea şi coerenţa.
Împărtăşeşte cu parohul său problemele apostolatului, iar ca membru al Acţiunii Catolice a Tineretului Mexican, suferinţele situaţiei în care se găseşte Biserica şi totodată aspiraţiile sale de a-i fi fidel lui Cristos până la martiriu.
Unit de aceleaşi idealuri ca şi prietenul său Manuel Morales şi ca verişorul său Salvador Lara, este închis împreună cu ei şi asasinat la câţiva metri de locul în care fuseseră împuşcaţi Batis şi Manuel. Este ucis împreună cu verişorul său Salvador.
A fost canonizat de către Papa Ioan Paul al II-lea la data de 21 mai 2000.
SALVADOR LARA PUENTE
(Berlín, Durango, 13 august 1905 • 15 august 1926)
Orfan de tată, Salvador este educat de mama sa în credinţa catolică. Iubeşte sportul, dar în timpul său liber din munca sa de muncitor într-o companie minieră, de dedică şi apostolatului ca militant în Acţiunea Catolică a Tineretului Mexican.
Când ajung soldaţii pentru a-l aresta, împreună cu Manuel şi David înaintează cu camaradul şi verişorul său David până la locul indicat pentru a fi împuşcat, ştiind că parohul Batis şi prietenul lor Manuel Morales a fost deja împuşcaţi.
În timp ce se roagă în şoaptă este străpuns de gloanţele care îi curmă viaţa.
A fost canonizat de către Papa Ioan Paul al II-lea la data de 21 mai 2000.
„(…) Cristóbal Magallanes şi cei 24 de camarazi ai săi, martiri în primele decenii ale secolului XX. Majoritatea aparţineau clerului secular şi trei dintre ei erau laici angajaţi în mod serios în a-i ajuta pe preoţi. Nu şi-au abandonat curajosul exerciţiu al ministerului lor când persecuţia religioasă s-a înrăutăţit în iubitul pământ mexican, declanşând o ură pentru credinţa catolică. Toţi au acceptat martiriul în mod liber şi senin ca o mărturie a propriei credinţe, iertându-i în mod explicit pe cei care i-au persecutat. Fideli lui Dumnezeu şi credinţei catolice atât de înrădăcinată în comunităţile ecleziastice în care slujeau, promovând şi bunăstarea lor materială, sunt astăzi un exemplu pentru toată Biserica şi pentru societatea mexicană în particular”. (din predica de canonizare).