Interviu cu Codruța Fernea, președinta Acțiunii Catolice din România, despre Sfântul Pier Giorgio Frassati

Astăzi, 4 iulie, celebrăm liturgic memoria Sfântului Pier Giorgio Frassati, comemorând trecerea sa la Domnul în anul 1925, dată păstrată de Biserică drept moment dedicat cinstirii sale. Anul acesta are însă o însemnătate aparte: este prima dată când Pier Giorgio Frassati este cinstit ca SFÂNT, după canonizarea sa oficială din 7 septembrie 2025, oficiată de Papa Leon al XIV-lea l-a în Piața Sfântul Petru. Împreună cu Pier Giorgio Frassati a fost canonizat și Carlo Acutis, primul sfânt al generației mileniale.

Codruța Fernea, președinta Acțiunii Catolice din România, a fost prezentă la canonizare și păstrează în original o comoară puțin cunoscută: cartea „Pier Giorgio Frassati. Cuceritorul de culmi”, scrisă la Blaj, în 1936, de viitorul episcop martir Ioan Suciu. Am stat de vorbă cu ea despre Pier Giorgio Frassati, despre canonizarea de la Roma, despre legătura dintre cei doi sfinți, despre lecțiile pe care viața lui Pier Giorgio Frassati le are pentru tinerii de azi și despre provocarea pe care o lansează, în spiritul lui, pentru luna care urmează.

Să începem cu începutul, cine este Pier Giorgio Frassati?

Pier Giorgio Frassati s-a născut la Torino în 1901, într-o familie bogată și influentă, tatăl lui conducea ziarul La Stampa și a fost ambasador al Italiei în Germania. Deși acasă nu se vorbea prea mult despre credință, el a construit o viață spirituală puternică, hrănită de Liturghia zilnică și de o devoțiune profundă față de Fecioara Maria. A fost un tânăr plin de viață: iubea muntele, alpinismul, gluma bună și prietenii, dar în același timp își petrecea mare parte din timp printre săracii și bolnavii din Torino, cărora le ducea ajutor, adesea pe ascuns. S-a implicat activ în Acțiunea Catolică, în Federația Studenților Universitari Catolici (FUCI) și în Ordinul Terțiar Dominican, iar convingerile lui sociale l-au făcut să lupte pentru drepturile muncitorilor și să se opună fascismului. A murit la doar 24 de ani, în 1925, de poliomielită, contractată probabil chiar de la cineva pe care îl îngrijea. Abia la înmormântare familia lui a descoperit cât de mult ajutase în tăcere, când mii de oameni săraci au umplut străzile Torinului ca să-și ia rămas bun de la „prietenul lor”. A fost beatificat în 1990 de Ioan Paul al II-lea, care l-a numit „omul celor opt fericiri”, și canonizat pe 7 septembrie 2025 de Papa Leon al XIV-lea. Motto-ul lui de pe munte, „Verso l’alto” (Spre înălțimi) a rămas simbolul unei vieți scurte, dar trăite din plin, atât pe pământ cât și în credință.

Ce ați spune unui tânăr care aude azi, pentru prima dată, numele lui Pier Giorgio Frassati și vrea să știe de ce ar trebui să-i pese de el?

I-aș spune că Pier Giorgio Frassati este unul dintre acei oameni care reușesc să vorbească foarte direct generației de azi tocmai pentru că nu a fost un sfânt „de vitrină”, rupt de viață și de realitate. A fost un tânăr care iubea viața din toate punctele de vedere: era pasionat de munte, de sport, de prietenii autentice, de cultură, de implicare socială și de dezbateri. Prietenii îl descriau ca fiind energic, plin de umor și mereu gata să îi mobilizeze pe ceilalți. Dar ceea ce îl face cu adevărat special este faptul că toate aceste lucruri coexistau cu o viață spirituală foarte profundă. Mergea zilnic la Sfânta Liturghie pentru a se întâlni cu Isus în Euharistie, se ruga constant și își transforma credința în gesturi foarte concrete de iubire și slujire.

Cred că orice tânăr de azi îl poate lua pe Pier Giorgio Frassati ca model,  pentru că el demonstrează că sfințenia nu înseamnă să fugi de lume, ci să trăiești în lume cu mai mult sens, mai mult curaj și mai multă iubire. Apartenența lui la Acțiunea Catolică, la grupuri și comunități a fost esențială. Într-o cultură în care mulți tineri se simt singuri sau dezorientați, exemplul lui arată cât de important este să construiești împreună cu alții, să ai un loc în care să crești, să te formezi și să slujești.

Mai cred că stilul de viață a lui Pier Giorgio Frassati atrage pentru că era profund autentic. Nu făcea binele pentru imagine sau apreciere. De multe ori își dădea banii, hainele sau timpul fără ca nimeni să știe. 

Pentru generația de azi, care caută autenticitate și sens, Pier Giorgio este foarte actual pentru că arată că poți fi liber, bucuros, activ și profund credincios în același timp.

Ați fost prezentă la canonizarea lui Pier Giorgio Frassati și Carlo Acutis, pe 7 septembrie 2025, în Piața Sfântul Petru. Cum a fost acea zi pentru dumneavoastră și pentru delegația Acțiunii Catolice din România?

A fost una dintre acele zile în care simți foarte clar universalitatea Bisericii și forța pe care o poate avea mărturia de viață a celor doi tineri canonizați. În Piața Sfântul Petru erau mii de tineri veniți din toate colțurile lumii, multe grupuri ale Acțiunii Catolice, steaguri, bannere cu „Verso l’alto!” și o atmosferă de bucurie sinceră și profundă. Am trăit sentimentul că întreaga Biserică propune lumii un model actual de tinerețe: o tinerețe care nu fuge de responsabilitate, de credință sau de implicare, ci le trăiește cu bucurie și pasiune.

Pentru delegația Acțiunii Catolice din întreaga lume, printre care și România, fost un moment emoționant și pentru că Pier Giorgio Frassati este foarte legat de identitatea și spiritualitatea Acțiunii Catolice. În predica sa, Papa Leon al XIV-lea a insistat mult pe dimensiunea laicală și asociativă a vieții lui Pier Giorgio, iar acest lucru a atins foarte mult inimile celor prezenți. Sfântul Părinte a subliniat faptul că tinerii laici nu sunt doar „spectatori” în Biserică, ci au o misiune reală în societate, în cultură și în viața publică.

Pentru mine personal, care am crescut cu modelul de viață propus de Pier Giorgio, a fost impresionant să văd cât de viu este mesajul său și viața sa, la un secol după moartea sa și cum continuă, și azi, să inspire generații întregi tocmai pentru că a trăit fiecare zi cu intensitate, sens și iubire concretă.

De ce credeți că Papa a insistat tocmai pe această dimensiune asociativă a vieții lui?

Cred că Papa a vrut să transmită un mesaj important pentru lumea contemporană și mai ales pentru tineri: credința crește atunci când este trăită împreună și transformată în responsabilitate concretă față de ceilalți.

Acțiunea Catolică a avut un rol esențial în viața lui Pier Giorgio, pentru că a fost locul unde a învățat că rugăciunea trebuie să ducă spre apostolat și că iubirea față de Dumnezeu trebuie să devină iubire concretă pentru oameni. Cred că este important și faptul că Sfântul Părinte a subliniat toate aceste apartenențe: Acțiunea Catolică, FUCI, Conferințele Sfântului Vincențiu și Ordinul Dominican. Ele arată o spiritualitate profund întrupată în realitate și în viața socială.

Papa Francisc spunea, într-un discurs adresat Forumului Internațional al Acțiunii Catolice în 2017, că „misiunea nu este o îndatorire printre multele în Acțiunea Catolică, este îndatorirea” și că Acțiunea Catolică trebuie să formeze „discipoli misionari”. Cred că Pier Giorgio întruchipează perfect această viziune. El nu a separat niciodată rugăciunea de acțiune, credința de viața socială sau spiritualitatea de responsabilitatea civică. Mai mult, Papa Francisc vorbea despre o Acțiune Catolică „în mijlocul poporului”, prezentă în toate periferiile existențiale și aproape de oameni. Exact asta a trăit și Pier Giorgio: mergea în cartierele sărace, vizita bolnavi, ajuta familii nevoiașe, și nu din obligație, ci dintr-o iubire foarte concretă.

Ce a însemnat pentru Acțiunea Catolică, la nivel internațional, faptul că unul dintre membrii ei a ajuns sfânt?

Înseamnă întotdeauna foarte mult. Pier Giorgio Frassati este una dintre cele mai clare dovezi că Acțiunea Catolică poate fi o adevărată „școală de sfințenie” pentru laici și mai ales pentru tineri. De altfel, există chiar o structură dedicată acestui lucru: Fondazione Azione Cattolica Scuola di Santità Pio XI, înființată la Vatican în 2007, cu scopul de a sprijini cauzele de canonizare și beatificare ale membrilor, preoților asistenți și episcopilor care au făcut parte din Acțiunea Catolică, în orice țară din lume. Fundația a fost activ implicată și la canonizarea lui Pier Giorgio Frassati. Numele ei reia chiar cuvintele Papei Paul al VI-lea, care spunea, într-un discurs din 1977 către Acțiunea Catolică Italiană, că aceasta trebuie să fie „o școală de sfințenie”, urmând exemplul atâtor oameni care, prin programul „rugăciune, acțiune și sacrificiu”, și-au găsit drumul unei fidelități generoase, chiar eroice, față de Domnul.

Canonizarea lui Pier Giorgio Frassati nu este doar o recunoaștere personală a sfințeniei lui Pier Giorgio, ci și o confirmare a misiunii Acțiunii Catolice de a forma oameni capabili să transforme lumea prin Evanghelie. Acesta arată că apostolatul laic nu înseamnă doar organizare sau activități, ci o asumare profundă a responsabilității față de lume, față de comunitate și față de cei vulnerabili.

Mai există și o dimensiune importantă pentru cei mai tineri, Pier Giorgio ne arată că poți fi profund credincios fără să fii rupt de realitate, fără să îți pierzi bucuria, prietenii sau pasiunea pentru viață.

Păstrați în original cartea „Pier Giorgio Frassati. Cuceritorul de culmi”, scrisă de episcopul Ioan Suciu la Blaj, în 1936. Cum a ajuns această carte la dumneavoastră și ce reprezintă ea pentru dumneavoastră personal?

Am primit această carte în dar de la doamna Viorica Lascu ( 1919-2015 / membru ASTRU &AGRU – acțiune catolică de rit bizantin), care probabil o avea chiar de la traducătorul ei, părintele Ioan Suciu, devenit mai târziu episcop martir. Pentru mine, acest lucru îi oferă o valoare și mai profundă, nu doar istorică, ci și spirituală și simbolică. O păstrez cu foarte mare grijă în biblioteca Acțiunii Catolice din România și o consider una dintre acele cărți care poartă memoria unei generații de oameni care au crezut în formarea tinerilor și în rolul laicilor în Biserică. A fost foarte emoționant și faptul că am luat această carte cu mine la canonizarea lui Pier Giorgio Frassati din Piața Sfântul Petru. A fost ca o legătură vie între generații: între Pier Giorgio Frassati, Ioan Suciu și tinerii de astăzi din Acțiunea Catolică. 

O carte, care a fost tradusă în limba română, la nici cinci ani de la moartea lui Pier Giorgio, vorbește nu doar despre sfințenia acestuia ci și despre felul în care Biserica Greco-Catolică din România privea încă din anii ’30 rolul tinerilor, al apostolatului laical și al implicării creștine în societate.

Ioan Suciu a scris această carte cu cinci ani înainte ca el însuși să devină episcop, inspirându-se din viața unui tânăr mort la 24 de ani. Ce legătură vedeți între cei doi, azi, la aproape un secol distanță?

Cred că între Ioan Suciu și Pier Giorgio Frassati există o legătură profundă la nivel de spirit și de misiune. Amândoi au avut o credință luminoasă, exigentă și profund orientată spre formarea tinerilor. Ioan Suciu a fost numit „episcopul tinerilor” pentru că a înțeles extraordinar de bine sufletul generațiilor tinere. Îi provoca la idealuri mari, la curaj, la generozitate și la implicare. Cred că l-a inspirat enorm exemplu și viața lui Pier Giorgio pentru  modul în care și-a trăit credința: activ, comunitar și misionar, implicat în Acțiunea Catolică și alte organizații, mereu pregătit să își slujească aproapele și să de-a mărturie despre credința sa. În multe dintre textele și intervențiile Părintelui și apoi Episcopului Ioan Suciu apare ideea că tinerii trebuie formați pentru responsabilitate, apostolat și mărturie în lume, nu lăsați pasivi.

Nu pot să nu evidențiez și o paralelă impresionantă între ei: fidelitatea până la capăt. Pier Giorgio Frassati și-a dăruit viața slujirii celor aflați în suferință, iar moartea sa timpurie pare să fi fost legată chiar de contactul constant cu bolnavii pe care îi vizita și îi îngrijea cu discreție și generozitate. Ioan Suciu, la rândul său, și-a dus fidelitatea până la suferința și moartea din închisoarea de la Sighet.  Cred că amândoi transmit același mesaj: credința adevărată nu produce pasivitate sau comoditate, ci oameni capabili să iubească, să slujească și să transforme lumea din jurul lor.

Cartea se încheie cu îndemnul: „Tinere, care ai citit aceste pagini, cucerește viața prin bucuria credinței… Să nu fii mediocru, tinere!”. Ce înseamnă acest îndemn pentru tinerii de azi din Acțiunea Catolică?

Cred că este unul dintre cele mai actuale și provocatoare mesaje pentru generația de astăzi. Trăim într-o cultură care îi poate împinge pe tineri spre superficialitate, individualism, comoditate și lipsă de sens. În acest context, îndemnul „Să nu fii mediocru” devine aproape profetic. Pentru tinerii din Acțiunea Catolică, cred că acest mesaj înseamnă să nu transforme credința într-o rutină sau într-o simplă apartenență formală. Acțiunea Catolică nu este doar un grup sau o organizație. Este o chemare la apostolat, la misiune și la implicare concretă în lume.

Pier Giorgio Frassati și Ioan Suciu transmit împreună același mesaj: tinerețea este timpul idealurilor mari, nu al conformismului și al indiferenței.

Dintre lecțiile de viață care se desprind din biografia lui Pier Giorgio Frassati: rugăciunea zilnică, generozitatea tăcută, implicarea în Acțiunea Catolică, curajul civic, bucuria de a trăi, care credeți că vorbește cel mai direct tinerilor din România de astăzi?

Cred că una dintre lecțiile care vorbește cel mai puternic tinerilor de azi este curajul civic al lui Pier Giorgio. El a înțeles că Evanghelia trebuie să aibă consecințe și în felul în care construim societatea.

Inspirat de învățătura socială a Bisericii și de scrierile Papei Leon al XIII-lea despre drepturile muncitorilor, Pier Giorgio spunea clar că nu este suficient doar să faci acte de milostenie, ci trebuie să lupți și pentru o lume mai dreaptă. Curajul lui s-a văzut și atunci când, la un protest împotriva fascismului, a rămas solidar cu ceilalți tineri și a refuzat orice privilegiu, deși provenea dintr-o familie foarte influentă.

Cred că tinerii din România au nevoie de acest mesaj: să nu fie indiferenți, să nu rămână spectatori și să înțeleagă că implicarea civică, responsabilitatea socială și credința pot merge împreună.

Pier Giorgio Frassati spunea: „Dacă îl vei avea pe Dumnezeu în centrul tuturor acțiunilor tale, atunci vei ajunge la sfârșit”.  Cum se traduce acest principiu în activitatea de zi cu zi a Acțiunii Catolice?

Se traduce prin unitatea dintre rugăciune și acțiune. Pentru Pier Giorgio, credința nu era separată de viața concretă. Mergea zilnic la Liturghie și apoi mergea să-i slujească pe cei săraci.

Cred că acesta este și spiritul profund al Acțiunii Catolice: o credință care nu rămâne doar la nivel interior sau teoretic, ci care se transformă în responsabilitate, slujire și implicare concretă în societate. Înseamnă să pui în centru Omul, binele comun și Evanghelia, nu imaginea sau succesul exterior. Înseamnă să transformi credința în cultură a întâlnirii, în prietenie, în solidaritate și în capacitatea de a construi comunitate.

Ați lansat o provocare pentru tinerii din Acțiunea Catolică, și nu numai, pentru vacanța de vară, inspirată din viața lui Pier Giorgio Frassati. Care ar fi aceasta, concret?

Am lansat provocarea #SpreÎnălțimi, inspirată din celebrul lui motto „Verso l’alto!”. Dar nu doar ca slogan, ci ca alegere concretă de viață. Provocarea ar fi ca, timp de o lună, fiecare tânăr să aleagă zilnic un gest concret prin care să urce „o treaptă mai sus” decât ieri: un moment de rugăciune, timpul oferit unui prieten, o oră fără telefon pentru a fi cu adevărat prezent, un gest discret de caritate sau implicarea într-o inițiativă bună pentru comunitate.

Cred că Pier Giorgio ne amintește tuturor că nu avem nevoie de lucruri spectaculoase pentru a schimba lumea. Uneori, sfințenia începe prin gesturi mici, repetate cu iubire și fidelitate, zi după zi.